Shake – şi gustos, şi sănătos

După cum prea bine ştim, Cici Cincinescu are un succes nebun în orice activitate pe care o prestează pentru că nu renunţă nici în ruptul capului la cele cinci feluri de fructe sau legume cu care îşi completează alimentaţia în fiecare zi. Cum, cine este Cici? Cupicul cu câte cinci lucruri din fiecare: admiratoare, goluri marcate, medalii etc. Şi toate astea pentru că părinţii lui au descoperit cum să îl facă să consume cantitatea de vitamine necesare zilnic fără prea mult efort.

Astăzi o să vă oferim şi noi un sfat care se rezumă la un singur cuvânt: Shake.

Lucruri necesare:

1-      lapte/iaurt

2-     fructe proaspete (banane, căpşuni, etc.)

3-     miere

4-     cacao/scorţişoară

5-     propriul dumneavoastra cupic

6-     mixer/blender

La început spălaţi şi curăţaţi fructele, apoi turnaţi în recipient între 200 şi 300 ml de lapte sau iaurt. Eu zic ca astăzi să facem un shake gustos de banane. Aşa că adăugaţi bananele tăiate bucăţele şi una sau două linguriţe de miere. La oricare din activităţile de până acum poate să vă ajute şi cupicul. Odată ce aparatura se pune în mişcare, nu mai este decât o problemă de timp până când băutura se va putea consuma. Dacă folosiţi un blender, sub atenta dumneavoastră supraveghere, micuţul îşi poate mări gradul de implicare. Nu uitaţi! Cu cât contribuie mai mult la realizarea unui lucru, cu atât se va bucura mai mult de acesta şi încrederea în forţele proprii va creşte proporțional cu reuşita. 
La final nu vă rămâne decât să ornaţi shake-ul cu puţină scorţişoară sau cacao. Cupicul va savura o băutură sănătoasă, în care calciul și vitaminele atât de necesare dezvoltării lui se găsesc din plin.

Copiii au nevoie de fructe şi legume

Alimentaţia copiilor este un subiect delicat. Invazia de dulciuri şi junk food fac din lupta pentru un regim alimentar sănătos un război al nervilor. Medicii susţin ca un copil are nevoie zilnic de 400-500 de grame de fructe şi legume pentru o alimentaţie sănătos. 5 fructe sau legume pe zi pentru copii.

 

 O porţie se măsoară într-o mână în care intră o legumă sau un fruct.

 

Studii recente arată că nu foarte multe mame, doar 17 %, stiau că trebuie să le ofere copiilor fructe şi legume de 5 ori pe zi.  

 

Nu exageraţi însă cu sucul de fructe! Stomatologii avertizează că poate afecta dantura copiilor, daca este băut în exces. Băuturile servite celor mici înlocuiesc laptele, ceea ce înseamna un aport mai mic de calciu, de care ei au foarte multă nevoie.

Dacă totuşi copilul dumneavoastra e înnebunit după sucuri, daţi-i sucuri de casă 100% naturale, deci fără aditivi.  

Fiecare vârsta cu regulile ei:

• până la 6 luni: absolut niciun fel de suc

• 6-12 luni: maximum 120 de ml/ zi, întotdeauna din cană.

• 1-6 ani: 120-180 ml/zi
• 7-18 ani: 240-35\60 ml/zi
  

Pentru copiii de toate vârstele însă, cea mai bună alegere este apa. Dacă ar fi sa alegeţi 5 fructe pe zi pentru copii, care ar fi acestea? Cupicul dumneavoastră ce ronţăie cu poftă?

Pictura marmorată sau "dansul mâinilor în culori”

Aţi auzit de aşa numita" pictură marmorată"? 

Este pictura care se realizează prin mişcări ample, dar şi minuţioase ale mâinii.

Se aplică acuarelă din tub în câteva benzi, având culori dinainte stabilite pentru tema aleasă.Suportul de lucru va fi din carton. Cu bucăţi de carton dinainte pregătite, se întinde vopseaua (cine are spatulă, se poate folosi de ea), prin mișcari ale mâinii diferite, în funcţie de temă (circulare, ondulate, verticale, oblice, orizontale)

După acoperirea întregii suprafeţe de lucru, se poate interveni cu detalii realizate în carioca, ori acuarelă, pentru definitivarea lucrării (contururi, păsari, flori, animale etc)

E o metodă de pictură foarte distractivă pentru copii. Decizia de a plimba culorile şi de a le amesteca vă aparţine total:)

Vă dorim spor la treaba şi multă inspiraţie. Copiii dumneavoastră vor beneficia de o pauză de joaca distractivă, colorată şi foarte creativă!

Gărgăriţă-riţă...

Când eram mică, cum prindeam câte o gărgăriţă, cum mă apucăm să-i cânt melodia aia în care o rugam să zboare încotro mi-e ursitul. De atunci, mult timp a trecut şi multe buburuze au zburat, aşa că am hotărât să le am cât mai aproape. Cum asta ? Simplu.
Dacă vreţi să decoraţi camera copilului cu elemente făcute de mânuţa lui, gărgărițele de piatră sunt cele mai bune variante. 

Aveţi nevoie de următoarele :

•  pietre fine, ovale, eventual de râu, pe care le spălaţi şi le uscaţi

•  tempera

•  acuarele negre

•  ochi jucăuşi pentru fiecare gărgăriţă – la nevoie îi puteţi şi picta, dar nu mai sunt la fel de amuzanţi

•   un marker negru permanent

•   fixativ sau lac de unghii

•   lipici incolor din tub

Cu materialele pregătite, nu ne rămâne decât să începem. Pentru început, uscaţi pietrele, apoi pictaţi-le în culorile dorite şi aşteptaţi să se usuce. Aplicaţi câte straturi consideraţi că e nevoie. Capul gărgăriţei trebuie colorat în negru (cel puţin aşa cere tradiţia). 
După ce aţi făcut şi asta, luaţi markerul şi trasaţi o line verticală pe centrul pietrei. Folosiţi o pensulă groasă sau o gumă de la creion pentru a face punctele de pe spatele buburuzei.
După ce s-a uscat complet totul, aplicaţi fixativ sau lac pentru strălucire. 
La final, lipiţi ochii sau, în cazul în care nu îi aveţ,i coloraţi-i cu alb şi negru.
Acum ştiţi cum să faceţi o armată de buburuze. Ce mai așteptaţi ?
 

O caracatiţă... zgomotoasă

Vă propunem un proiect de weekend, distractiv şi uşor de făcut, la care pot participa cu succes cupicii.

Se taie o sticlă de plastic de 1,5 l cam la o treime distanţă de dop. Partea superioară nu vă mai interesează... cu excepţia cazului în care găsiţi altă utilizare interesantă pentru ea. 

 

Se franjurează apoi sticla în fâşii cât mai subţiri, care ulterior se „ascut” în diagonală la capete, pentru a se forma tentaculele.

Se vopseşte partea superioară – capul caracatiţei – în culoarea dorită, şi se fac ochii şi o gură ondulată.

La final, veţi obţine o caracatiţă haioasă, care are şi avantajul că, agitată de cei mici, prin mişcarea tentaculelor, scoate şi nişte zgomote interesante... de-a dreptul marine.

Ciocănele pane cu sos de iaurt şi garnitură de legume

Un prânz delicios şi sănătos, rapid de preparat.

Ingrediente: 8 ciocănele pui, făină, 1 ou, pesmet amestecat cu caşcaval.

Garnitură: 8 cartofi medii, 2 morcovi, 1 ardei gras roşu, 3 linguri ulei de măsline sau 50 g unt.

Sos: 400 g iaurt, sucul de la o jumătate de lămâie, eventual 2 căţei de usturoi, pătrunjel.

Preparare:

Cartofii se pun la fiert, în apă cu sare, timp de 30 de minute.

Ciocănelele se curăţă de piele, se spală, se sărează, se dau prin făină, prin ou, iar la final prin pesmetul cu caşcaval ras. Se fritează 10 minute, pe toate părţile, apoi se pot la cuptorul preîncălzit, pe hârtie de copt, încă 15-20 de minute.

Între timp se prepară sosul, amestecând bine ingredientele, apoi se pune la frigider, într-un castronel acoperit cu folie protectoare, 30 de minute.

Pentru garnitură, se taie bastonaşe morcovii şi ardeiul şi se trag în ulei de măsline încins sau în unt câteva minute.

Se decojesc cartofii, se aşază pe farfurie alături de ciocănele, legume şi sosul de iaurt, eventual de mai stropeşte totul cu suc de lămâie şi se ornează cu pătrunjel tocat.

Desenele copiilor: un cod uşor de descifrat... (2)

... cu ajutorul kitului de părinte bine informat. Mai întâi de toate, trebuie să ştiţi că un desen se va privi întotdeauna în ansamblu şi că orice interpretare se va pune în context: când a fost desenat?, copilul era supărat sau obosit?, cu ce scop l-a desenat (din proprie iniţiativă?, „la comandă”?, la grădi?) etc.

Teme

Există câteva teme care apar cu o frecvenţă mai mare în desenele celor mici, fiecare dintre ele reprezentând ceva important.

Omuleţul: un cap mic poate indica o tendinţă de autominimalizare; invers, un cap prea mare, mai ales după vârsta de 8 ani, arată un oarecare egocentrism. Dinţii ascuţiţi reprezintă o potenţială agresivitate. Ochii mari simbolizează curiozitatea. De obicei, urechile lipsesc, fiind acoperite de păr. Dacă cel mic desenează personajului şi urechi, aveţi un copilaş atent, dornic să înveţe. Braţele lungi sunt în relaţie cu ambiţiile celui mic. Dacă sunt lipite de corp, denotă timiditate şi inhibiţie. Desenate în sus, ele vă atrag atenţia că cel mic vea să fie înţeles şi ascultat. Picioarele mari demonstrează o mare capacitate de acţiune. Subţiri, ele arată o lipsă de siguranţă.

Pădurea: simbolizează mama, nevoia de protecţie.

Copacul: cu cât este mai mic, cu atât copilul este mai timid şi mai dependent de ceilalţi. dacă acoperă tot spaţiul foii (sau aproape), copilul vrea să fie mereu în centrul atenţiei.

Casa: arată cum se percepe copilul pe sine şi cum înţelege raporturile cu ceilalţi. Dimensiunile casei sunt importante: dacă este o locuinţă mare, copilul este condus de emoţii; dacă este mică, înseamnă că cel mic este introspectiv şi are o fire cercetătoare. Ferestrele şi uşile mari înseamnă deschidere către ceilalţi şi dorinţă de comunicare. O uşă mică arată un copil selectiv în alegerea prietenilor. Dacă apar perdele, este semn bun – copilul priveşte cu optimism spre viitor.

Soarele: reprezintă tatăl şi felul în care se plasează în pagină indică relaţia cu autoritatea paternă. Dacă este mare, rotund, strălucitor, tatăl este un personaj important în viaţa celui mic.

(Pentru băieţi) – Vehicule de tot felul

Definesc felul în care copilul se comportă cu ceilalţi. Maşina indică respectul regulilor, autobuzul – faptul că cel mic se integrează bine într-un grup, avionul – graba de a creşte, bicicleta – o personalitate calmă şi meticuloasă.

Desenele copiilor: un cod uşor de descifrat... (1)

... cu ajutorul kitului de părinte bine informat. Mai întâi de toate, trebuie să ştiţi că un desen se va privi întotdeauna în ansamblu şi că orice interpretare se va pune în context: când a fost desenat?, copilul era supărat sau obosit?, cu ce scop l-a desenat (din proprie iniţiativă?, „la comandă”?, la grădi?) etc.

Şi acum, la treabă!

Poziţionarea desenului în foaie

În partea de sus: copilul dă dovadă de imaginaţie, este visător şi mai puţin pragmatic.
În josul paginii: cel mic este pasionat de lucruri concrete, uşor perceptibile.
În partea stângă: simbolizează trecutul şi gradul de interiorizare al copilului; de asemenea, oferă indicaţii despre legătura care există între copil şi mamă. Un desen poziţionat către stânga arată faptul că cel mic caută protecţia maternă şi aprecierea celorlalţi.
În partea dreaptă: reprezintă viitorul, ca şi relaţionarea cu tatăl şi cu cei din jur. Dacă partea dreaptă ocupă un loc preponderent, copilul are încredere în forţele proprii. Un loc gol în partea dreaptă poate arăta o teamă de a comunica. 

Culorile

Roşu: culoare tonică, vie, dinamică, roşul indică capacitatea de acţiune, forţa interioară, energie. Totuşi, prea mult roşu strică, fiind un semn de agresivitate şi furie.
Galben: bucurie, optimism, expresivitate.
Albastru: sensibilitate, receptivitate. Un copil care utilizează albastrul cu preponderenţă vă transmite un mesaj: are nevoie de mai multă linişte!
Verde: nevoia de comunicare, de schimburi cu exteriorul, curiozitate, maturitate.
Portocaliu: vitalitate, spirit de echipă, competitivitate, nevoia de contact social.
Roz: tandreţe, armonie.
Maro: arată nevoia de siguranţă şi de stabilitate, evocă un temperament serios, minuţios şi răbdător.
Negru: nu-i chiar aşa înspăimântător cum se crede. Arată o personalitate încrezătoare în forţele proprii şi în viitor. Poate arăta şi o oarecare agresivitate şi tendinţa de a nu dezvălui prea multe despre sine. 

Linii

Apăsate: vitalitate, afirmare de sine, poate o uşoară agresivitate.

Abia schiţate: sensibilitate şi delicateţe, timiditate şi posibile dificultăţi de afirmare.

Drepte: realist, bună organizare.

Curbe: cel mic are nevoie aprobarea adulţilor.

Morişca de vânt, bună de viscol

Mă dau şi acum în vânt după moriştile de vânt. De ce să nu faceţi şi dumneavoastră unele drăguţe împreună cu copiii? Nu e deloc complicat.





În primul rând, e nevoie de un model printat. Cu un simplu click aici, trecem la pasul următor.
Aprovizionaţi-vă cu tot ce aveţi nevoie, ca să nu bâjbâiţi mai târziu. Aşadar vă trebuie :

• carton colorat
• piuneze
• creioane cu gumă
• lipici incolor
• foarfecă
• paiete
• modelul de mai sus

Paşi

1. tipăriţi modelul
2. decupaţi după formă
3. aşezaţi tiparul pe cartonul colorat şi decupaţi pătratul
4. nu tăiaţi centrul cercului
5. folosiţi o piuneză în dreptul găurilor din fiecare colţ de pe tipar
6. luaţi fiecare colţ cu gaură şi împăturiţi-l spre centrul pătratului. Împăturiţi apoi celălalt colţ care are gaură. Repetaţi operaţiunile cu celelalte douăcolţuri, până ce toate patru au ajuns în centru. Lipiţi-le şi ţineţi apăsat până când se usucă.
7. fixaţi totul cu încă o piuneză în centru şi una în guma din creion
8. lipiţi paietele şi lăsaţi-le la uscat

Distracţie plăcută! Dacă vreţisă implicaţi mai mult copiii, puneţi-i să coloreze cartonul din care faceţi morişca de vânt.

Zoo

Un cuvânt simplu care vă poate ajuta într-o zi în care aveţi puțin timp și cupicul din dotare s-a plictisit de activitățile obișnuite. Tot ce vă trebuie sunt 3-4 ore și 20 de lei ce sunt suficienți pentru ambele bilete de intrare. Odată ajunși în interiorul gradinii zoologice atenția celui mic va fi orientată cu precădere spre multitudinea de animale care mai de care mai uimitoare, colorate și diferite, așa că ar fi indicat să nu îl scăpați de sub supraveghere. 

De aici treaba dumneavoastră se complică, fiindcă orice specie cere o poveste care să facă legatura cu ceva ce cupicul știe deja. De exemplu dacă treceţi pe lânga ţarcul lupului, o trimitere la povestea Scufiței roșii ar trebui să fie folositoare. Evident nu o să puteți alătura fiecărui animal exotic o întâmplare pe care cupicul să o cunoască, așa că vă recomandăm să îi citiți informațiile de pe plăcuța de prezentare. Totuși, acolo unde noi nu găsim povești și prezentările oficiale sunt prea stufoase, mai avem un singur aliat: desenele animate. Suntem siguri că le cunoașteți la fel de bine ca și micuțul, așa că ar fi păcat să nu vă folosiți de asta. 

Câteva sfaturi importante sunt să nu hrăniți animalele, să nu faceți zgomote puternice sau să vă apropiați prea mult de spațiile în care sunt închise vietățile. Sigur după aceasta experiență întrebările cu privire la fel și fel de animale se vor înmulți, dar același lucru se va intâmpla și cu informațiile pe care cupicul dumneavoastră le va asimila.

Arta populară e cool!

Având în vedere ca astăzi e o zi istorică pentru România, ne-am gândit să facem o mică incursiune în tradiţia populară şi în folclorul românesc, nu numai bogate şi spectaculoase, ci şi surprinzător de moderne!

Dacă nu aţi fost încă în vizită la Muzeul Ţăranului Român şi la Muzeul Satului, merită să vă faceţi timp pentru a o astfel de plimbare, la sfârşit de săptămână sau într-o după-amiază. Zestrea muzeelor este impresionantă, iar ceea ce veţi afla, dumneavoastră şi cei mici, va fi – vă garantăm – mai impresionant decât un documentar de travel şi lifestyle: curiozităţi, lucruri necunoscute, obiecte cu meşteşug şi o viziune despre frumuseţe cu care se poate oricine mândri. 

Azi ne-am inspirat din motivele tradiţionale cusute pe costumele populare româneşti. E bine de ştiut ca roşul, negrul, albul sunt cele mai întâlnite culori pe ţesăturile tradiţionale româneşti. 

Pentru a desena cu aer de sărbătoare, ne folosim de câteva liniaturi: linii frânte, linii drepte, linii curbe, puncte, X-uri, flori etc

Se pot desena pe o simplă foaie albă, dar e mult mai distractiv şi mai atractiv dacă facem acest exerciţiu pe un şerveţel alb. Contrastele alb-negru şi alb-roşu sunt simple, dar de mare impact.

Aşadar, avem nevoie de un şerveţel cu o textură mai groasă (nu foarte pufos), de două carioci – roşie şi neagră – , un foarfece, o riglă, pentru linii foarte drepte, şi multă inspiraţie. Modele noastre pot apărea desenate fie pe şerveţel, imitând un ştergar tradiţional, fie pe o siluetă îmbrăcată în costum popular.

Dacă doriţi să lucraţi diversificat, puteţi încerca să desenaţi conturul siluetei şi apoi să lipiţi în spaţiile gata trasate bobiţe din hârtie creponată; va fi o lucrare de mare efect, dar si mai migăloasă. Aici, puteţi folosi şi alte culori din portul popular românesc: verde, albastru.

Sperăm că v-am deschis apetitul pentru putina arta populară!

Astfel, într-o manieră distractivă, copilul descoperă tainele artei populare româneşti şi „înnoadă” peste timp firul tradiţiei estetice naţionale (conceptul de etnic este astăzi la mare modă!), arta noastră populară fiind sursă de inspiraţie pentru mulţi mari artişti ai lumii (un singur exemplu: Henri Matisse - La blouse roumaine). A, şi încă ceva: anii '60, cu celebrii ei hippies, datorează mult iilor româneşti :).

Patinaj artistic... pe hârtie

Patinăm? Se poate şi altfel... Cum? Foarte simplu!

Luaţi o coală de hârtie A4, o pensulă groasă şi un tub de tempera (sau acuarele) şi trasaţi un chenar, să zicem albastru.

După ce aţi făcut o ramă în vopsea, decupaţi o pereche cochetă de patine. Pentru asta, aveţi nevoie fie de hârtie colorată, fie de autocolant, aşa cum e cazul tabloului nostru. Desenaţi patinele pe partea din spate, decupaţi-le cu un foarfece obişnuit, desprindeţi materialul autocolant şi lipiţi-le în interiorul ramei albastre.

Accesorizaţi patinele cu şireturi: în propunerea noastră, şireturile sunt din fetru verde, iar conturul este făcut cu ajutorul unei carioci albe.  Se pot decora şi cu sfoară, aţă, şnururi sau chiar şireturi de pantofi.

Urmează desenul lamelor patinelor: două linii scurte, verticale, pornind de la talpa patinei, şi o linie orizontală, lungă şi uşor curbă spre botul patinei. Ar fi minunat să desenaţi aceste linii cu o carioca argintie sau aurie, pentru un aspect deosebit şi strălucitor! Putem completa ornamentaţia tabloului cu fulgi sau cu steluţe sau putem scrie un mesaj mic şi simpatic în ramă. Depinde de imaginaţia fiecăruia cum va arata în final tabloul!

Această activitate ludică ajută copilaşul să experimenteze diferite tipuri de vopsele, culori, materiale, forme, suprafeţe etc. Desenând şi jucându-se cu o varietate de texturi, cupicul descoperă lucruri noi şi se familiarizează cu diversitatea de nuanţe, forme şi a texturi.

Într-o atmosferă plăcută, încurajat să se exprime plastic, cel mic va dobândi noi abilităţi, îşi va testa şi dezvolta puterea de concentrare, va descoperi o metodă de lucru interactivă şi îşi va dezvolta creativitatea!

Invităm părinţii să lucreze alături de copii: este o activitate relaxantă, iar relaţia copil-părinte va avea numai de câştigat!

Ne jucăm cu picul

Să facem un exerciţiu de imaginaţie: să zicem că vrem să desenăm ceva, dar nu avem în preajmă decât hârtie, cerneală, un pic şi o pensulă. E perfect!Se poate crea un tablou original.

Pe o coală de hârtie A4, cu o pensulă groasă înmuiată în călimara cu cerneală se acoperă uşor neîngrijit foaia şi se lăsa la uscat câteva minute. 

După ce e perfect uscată, cu un pic, începem sa desenăm direct peste cerneală. Orice linie trasată va fi albă, iar desenul va fi din start special. Se pot desena peisaje de iarnă cu multa ninsoare, peisaje cu valuri, apa mării, peşti... şi, în general, orice ne trece prin cap. 

Pinguinii noştri citesc ceva foarte interesant la lumina unui lampadar stradal!

Iată ce se poate face doar ştergând cerneala!

Desenul e o activitate spontană, care provoacă imaginaţia şi dezvoltă creativitatea. Aşadar, să desenăm!

E şi utilă, e şi cochetă...

Pentru cei care nu s-au mulţumit cu o tură sau mai multe prin parc cu bicicleta avem o invitaţie la pedale colorate:).

Pentru lucrare, avem nevoie pentru început de o coala de hârtie A4, de câteva creioane colorate, carioci pentru definirea liniilor desenului şi o farfurie de jucărie sau un capac de borcan de prin cămară.

Se desenează după conturul farfurioarei sau capacului două roţi şi se măsoară cu o riglă centrul fiecărei roţi. Pornind de aici, se trasează, fie cu rigla, fie cu mâna liberă, o linie care să „susţină” ghidonul şi încă una, la capătul căreia se va afla şaua (ambele verticale). Apoi, o altă linie orizontală va fi trasată de la şa la ghidon, şi alta, oblică, va coborî de la ghidon până la pedale. Se va obţine astfel un triunghi mai mare şi altul mai mic!

După ce schiţa bicicletei e gata, mai adăugăm listei de materiale o foarfecă simplă şi una cu modele, hârtie glasată, hârtie de ziar şi lipici. Cu ajutorul farfuriei iniţiale facem două contururi pe hârtii colorate şi le decupăm; obţinem două roţi mari, colorate, care se lipesc cu lipici solid, fiind mai uşor de mânuit. Pentru a obţine roţi haioase, ne putem juca si cu foarfecele cu modele şi putem utiliza hârtie de diverse feluri.

Se mai fac pentru fiecare roată câte 3 cercuri de mărimi diferite care se lipesc suprapus, de la mare (exterior) la mic (interior).

Se va obţine la final o bicicletă unică, cel puţin prin combinarea culorilor şi a straturilor de hârtie. Fiecare bicicleta poate fi accesorizată în funcţie de creativitatea fiecăruia!

Îndemnaţi copiii sa îşi exprime creativitatea prin desen şi rezervaţi-vă un răgaz suficient pentru acest moment. Dacă e încurajat şi se simte relaxat, cel mic va face lucruri surprinzătoare. 

Tip:

Lucrarea propusă va ajuta copilul să se relaxeze, să mânuiască diferite materiale şi sa le combine inventiv, îi va dezvolta creativitatea şi spiritul de observaţie si îl va ajuta să fixeze mai bine amintirea unei plimbări cu familia pe biciclete în parc. Va rămâne, şi fizic, o amintire plăcută, un desen al unui moment deosebit petrecut în familie.

Fiţi activi! Ieşiţi cu bicicleta!

Afară este o vreme frumoasă, soarele străluceşte, iar copilul dumneavoastră nu-si găseşte sub nicio forma locul! Casa nu este cel mai bun spaţiu în care să-şi poată cheltui rezervele de energie... inepuizabile. Aşa că propunerea noastră ar putea să vă scape de o migrenă garantată, de lucruri sparte, precum şi de încercările nereuşite de adormire a cupicului!

Luaţi bicicleta de pe balcon...Cum, nu aveţi bicicletă? Lucrurile se complică, dar era de la sine înţeles că se va ajunge şi aici... Mergeţi la cumpărături, achiziţionaţi bicicleta, echipamentele de protecţie necesare (cască, genunchiere, cotiere). Apoi, împreună cu cel mai bun prieten al amintirilor (aparatul de fotografiat), ieşiţi în cel mai apropiat parc. Mersul pe bicicleta îi îmbunătăţeşte cupicului echilibrul, îl face mai atent la tot ce se întâmplă în jur, îi ascute reflexele şi, cel mai important, îl face să „ardă” toata energia acumulată, într-un mod plăcut.
Pentru început le recomandăm părinţilor să achiziţioneze o bicicletă cu roţi ajutătoare şi să apeleze la rezervele de răbdare pe care le au... dacă le mai au!
Plimbarea prin parc sau în apropierea locuinţei, pe trotuar, timp de 30 de minute până la o oră, o sa va aducă în mod sigur mai multă linişte în momentul în care, ajunşi acasă, cupicul se va resimţi din pricina oboselii. 

Şi încă un profit, deloc de neglijat: în cazul în care aveţi o listă de cumpărături de bifat în drumul spre casă, implicaţi-l şi pe cel mic, lăsându-l să care o parte din plase în coşul bicicletei. În acest mod va deveni mai responsabil şi mai atent la modul în care conduce. Distracţie plăcută!   

Cine e Cupicu?

În primul rând, Cupicu este ceea ce se numeşte un ştrengar. Are un zâmbet larg, este fericit şi este mai mereu pus pe şotii.

În al doilea rând, este un copil foarte isteţ şi plin de imaginaţie, curios şi un pic cam aerian. De unde ştim asta? Păi, uitaţi-vă puţin la ochii lui înstelaţi!

Dar ce-i cu urechile clăpăuge? La fel ca în povestea „Scufiţei Roşii”, urechile mari îl ajută „să audă” şi să înţeleagă mai bine. Adică? Adică... e atent şi receptiv. Nu chiar la tot ce e în jur, nu, ci numai la ce îl interesează. De exemplu, nu aude că trebuie să-şi aranjeze hainele, dar aude imediat dacă e rost de o poveste, un joc sau de ceva ciocolată.

Hmmm! Şi are nasul mic. De ce oare? Logic, pentru că nu prea şi-l ia la purtare. Deci, nu-i foarte obraznic, ci doar năzbâtios. Nu prea îi stă în fire să facă răutăţi, deşi ele îşi fac apariţia... fără voia lui. Şi atunci îşi cere scuze şi te priveşte cu ochii lui înstelaţi.

Ce mai e? Da... are părul vâlvoi. Pentru că este un rebel din fire, un original, un visător, pe scurt, un copil care îşi trăieşte copilăria şi care nu prea dă doi bani pe „eforturile organizatorice” ale adulţilor.

Ce îi place să facă?

să alerge,

să deseneze,

să inventeze tot soiul de personaje, jocuri şi jucării

să asculte poveşti

să înţeleagă lumea şi, eventual, s-o transforme puţin... după gustul lui

să dezlege enigme şi mistere copilăreşti

să-şi demonstreze că ştie şi că poate

să descopere tot soiul de informaţii şi minunăţii

Poate că e obositor, vorbeşte prea mult (sau chiar întruna), pune un milion de întrebări, e mofturos, nu doarme şi nu vrea să se spele pe dinţi, mai spune şi câte un cuvânt urât... se mai întâmplă. Dar e simpatic, e inteligent şi, cel mai important, are personalitate.

El se poate numi Matei sau Andrei sau Radu... dar se poate numi şi Roxana, Ioana sau Diana. Cupicu este, ca s-o spunem pe şleau, portretul-robot al miilor (zecilor de mii? sutelor de mii?) de copii care îi seamănă.

Iar dacă toate astea vă sună cunoscut, înseamnă că sunteţi mândrii părinţi ai unui ştrengar al cărui nume de cod poate fi Cupicu şi că site-ul nostru vă este dedicat.

Vă aşteptăm deci, să descoperiţi aici tot soiul de activităţi (de la bricolaje la teste de inteligenţă, de la ponturi de gătit alături de copii la planşe şi desene, de la sugestii de ieşiri cu cei mici la propuneri de organizare de evenimente copilăreşti, de la poveşti de seară la sfaturi variate etc. etc.), pentru a fi cei mai buni părinţi posibili pentru Cupicul dumneavoastră.